Există într-o mare instituţie de învăţământ superior din Bucureşti o zonă care are antenă wireless. Pentru ăia de vor net moca şi portabil în măsura acoperirii oferite. Zona respectivă are şi foarte foarte multe prize, visul oricărui posesor de laptop. (în primele săptămâni de utilizare a laptop-ului propriu camerele se împărţeau pentru mine în “cu priză”, “fără priză” şi “cu priză la distanţă de prelungitor lung”)
Într-un elan patriotic fără precedent oamenii de la respectiva instituţie au pus şi scaune pe acolo, în număr egal cu prizele existente. Dilema: dacă ai vrea să intri pe net şi ai vedea că TOATE aceste scaune sunt ocupate de nenea şi tanti care vorbesc, scriu SMS-uri sau doar stau ca boii, respectiv vacile, tu ce ai face ??
Răspuns: pur şi simplu îţi aminteşti că aşa e normal să se întâmple.
(ultima e valabila si vice-versa:) )
). Şi printre zgomot de pahare ciocnite şi de urări de bine puteţi spune revelionul următor ”Am crezut că vin vremuri căcăcioase dar m-am înşelat. A fost un an bun.”
